Google+

VALEA parasită a UZULUI

Valea Uzului harta

Barajul Valea Uzului

Una dintre cele mai frumoase zone turistice din Bacău, aflată în oraşul Dărmaneşti, este în paragină si până acum nimeni nu a reuşit să dezvolte vreo afacere ca sa atragă turişti. Deoarece în zonă nu există apă potabilă şi curent electric, iar drumul până acolo este aproape inaccesibil, singurii „musafiri” sunt copiii care fac drumeţii cu bicicletele, sau oamenii din localităţile vecine, care vin sa culeagă coarne, bureţi sau plante medicinale. „Doamne, dar aici parca e Raiul pe Pamint! Aer curat, racoare, apa de munte brazi si flori. Tare mi-ar fi drag sa vina turistii straini, sa isi faca vacantele aici. Ar avea ce sa vada! Problema e ca neamtul isi omoara masina pina aici? Prin hirtoapele astea? Se spala pe miini cu apa din bidon? Sta seara la lumina luminarii si a felinarului? Ungurii, polonezii, cehii cind vin p’aici zic ca o sa se mai intoarca, atunci cind ‘om avea apa la chiuveta, curent la priza si drumuri asfaltate. Toti spun ca peisajele sint ca din basme, dar conditiile… vai de mama lor! S’apoi, neamtul cind da un ban, vrea sa aiba de toate!” Asa povesteste Liliana Colomet, o femeie de 41 e ani, nascuta si casatorita in zona Vaii Uzului. Aceasta explica cum a incercat, ani de zile, sa demareze un proiect de dezvoltare a turismului la Coada Lacului, a pierdut citeva zeci de milioane de lei, si intr-un final, a fost respins. Ea e de parere ca zona nu se va dezvolta niciodata turistic pina nu va avea apa potabila, canalizare, curent electric, telefon. „Trebuiau zeci de aprobari de prin toate partile. Am facut niste casute ca sa cazez turisti. Frumoase, n-am ce zice, si cochete, asa ca sa se simta omul bine! Problema e ca am fost obligata ca fiecare casuta sa aiba grup sanitar propriu cu dus. As fi facut tot ce imi cereau, dar de unde apa curenta? Chiar daca sintem la citiva metri de barajul de la Valea Uzului si linga ditamai apa curgatoare, nu avem strop de apa la chiuveta. Pe linga asta, mai e si problema curentului electric! Noi seara folosim generatorul. E pe baza de benzina. Consuma de ma usuca! Mai bine de un litru pe ora! De unde frigider, de unde congelator? Am si eu o lada frigorifica! Cum sa se dezvolte turismul, daca sintem ca vai de mama noastra?! Nu stiu daca mai sint in tara zone si fara curent electric, si fara apa curenta! Nici semnal la telefon nu am! Nimeni nu vrea sa ne ajute, sa ne sprijine cu vreun ban”, explica femeia. Aceasta povesteste ca Valea Uzului este vizitata cel mai mult de elevi, studenti de la Biologie, care fac practica, de vinatori sau impatimiti ai pescuitului. Uneori mai vin si copiii cu bicicletele din localitatile vecine ca sa culeaga bureti, plante medicinale si coarne. Ea recunoaste ca, din cind in cind, mai vin si turisti straini, dar doar aceia care vor sa se relaxeze total. „Cine vine aici o face doar ca sa nu mai auda nici de telefon, nici de radio, sau de televizor. E o liniste deplina! Si aerul, tare!”, spune aceasta.

„Doamne, ce povesti!”

De la mic la mare, oamenii de pe Valea Uzului cunosc tot felul de legende de-ale locului. Eugen Ichim a fost padurar mai bine de 30 de ani. Omul este convins ca multi turisti vin doar ca sa asculte povestile zonei. „Mai ales turistii straini sint interesati de tot felul de ciudatenii. Doamne, ce de povesti! Ei vor sa afle cit mai multe lucruri despre Valea Uzului. Chiar imi zicea un ceh: «Cum, dom’le, aveti asemenea peisaje, asa povesti si nu aveti turisti?!» Na, ce sa-i faci? Asta e!”, afirma barbatul. Acesta incepe sa ne depene si noua cum, acum mai bine de o suta de ani, acolo era satul Poiana, in care traiau peste 200 de familii. De la un incendiu mare, localitatea a ars aproape in intregime. „Bunicii mei povesteau cum fugeau oamenii prin paduri de frica flacarilor! Printesa Stirbei avea aici domenii mari. Dupa incendiu, ea a venit si a spus ca ii va improprietari pe acei flacai care se vor insura primii. De fapt, prin zona asta se facea trafic mare de gaz si petrol. Printesa a spus baietilor ca le da paminturi multe, dar sa fie cu ochii in patru pe tilharii care fura. Acolo, in munte, era o piatra mare, ca un platou. Acolo stateau baietii astia de paza, ca prin dreptul platoului treceau hotii de gaz. De fapt, printesa Stirbei a fost cea care a refacut localitatea dupa incendiu”, explica padurarul. Unii spun ca pe Valea Uzului erau mine intregi de aur. Batrinii si acum isi mai amintesc cele trei mine in care intrau barbatii si ieseau cu pretiosul metal. „Au mai venit si acum cercetatori si au cautat aur! Nu au gasit nimic! Si eu de cite ori nu am intrat in gaurile alea din pamint! Uite ca nu m-am mai imbogatit! Eu stiu ce or fi vazut batrinii astia in tineretile lor?”, spune padurarul Ichim.

Animale, cit lumea

Padurarul povesteste ca nu o data s-a trezit cu tot felul de salbaticiuni in curte. El spune ca de multe ori, iarna, haite intregi de lupi urla la citiva metri de gospodaria sa. „Lupul e lup! Prinde cite o ciuta si o trage pe gheata pina aici, aproape! Apoi o maninca intr-o clipa!”, explica el. Ichim isi aminteste cum a dat in curtea sa nas in nas cu ursul. „Era orb, bietul animal! A dat cu nasul de o cutie de vopsea rosie de prin magazie si s-a minjit tot. Ziceai ca e impuscat in cap de rosu ce era. Dar era blind tare! Vecinii mei ii dadeau sa manince mere, varza si cartofi! Doamne, ce blind era! Daca fiul meu pleca sa se plimbe prin padure, ursul mergea in urma lui! Se invatase cu oamenii!”, isi aminteste padurarul. Acesta nu a uitat cum, cu doar citeva minute inainte de cutremurul de 1977, a vazut un urs cum alerga agitat prin padure. „Eu eram in pinda prin padurea Barzautei. Am auzit la un moment dat un zgomot puternic. Cind dau cu privirea, un urs fugea de mama focului! Doamne, ce repede fugea! A luat-o inot prin apa, de ziceai ca e un sarpe. Iute foc! Niciodata nu vazusem un animal asa de agitat! La citeva minute, au anceput sa se miste muntii! Animalul simtise ca urma sa vine cutremurul!”, isi aminteste padurarul. Omul povesteste de toate cite a vazut in viata sa. „Toamna sa veniti la boncanitul cerbilor! Sau vara, la pescuit de pastrav! Au populat acum si cu stiuca! Sa veniti la pescuit!”, ma indeamna omul.

„Investitia ne depaseste!”

Doresc sa aflu de la Dumitru Cojocaru, primarul localitatii, daca exista vreo „portita salvatoare” pentru turismul din Valea Uzului. Acesta e sceptic in ceea ce priveste viitorul zonei. „Nu va pot spune nimic bun deocamdata. Nici macar de drum nu se ocupa nimeni. Ce sa-i faci? Este drum judetean. Noi am depus documentatia la Consiliul Judetean si acum asteptam raspunsul! Sincer, nu mai cred in minuni! Sint pesimist! Chiar foarte pesimist! Nu depinde de noi. Investitia ne depaseste! Unii si-au mai facut cite un popas turistic, dar nu vine nimeni atata timp cit drumurile sint foarte proaste!”, sustine primarul. Insist sa imi spuna daca a venit pina acum vreun investitor in zona. Raspunsul primit e un „Nu!” categoric. (Olimpia FILIP)

harta valea uzului

2 Comments

  1. mickey spune:

    este bine asa. in astfel de locuri trebuie sa ajunga doar cei care merita si respecta natura. daca drumurile si conditiile de cazare ar fi europene, locurile ar fi invadate de tot felul de mutanti ai „civilizatiei” moderne

  2. malina spune:

    locuirsc aici si aia sa astepte cand vor sbura porci

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Personalizari textile

Ora exacta Romania