Înainte!: – Care a fost argumentul, punctul forte, cu care i-aţi convins pe cei de la Uniunea Artiştilor Plastici să accepte o filială la acea vreme în Bacău?
Ilie Boca: – Nu eu am fost primul secretar al Cenaclului Uniunea Artiştilor Plastici, cum se numea la început. Secretarul era profesorul Grigore Coban, critic de artă, membru al UAP. Când s-a înfiinţat acest cenaclu trebuia să existe doi membri definitivi şi trei stagiari. Eu eram membru stagiar la înfiinţarea cenaclului. Apoi ne-am transformat în filială. Necesitatea organizării era cerută de noi pentru că se făcuse un mic nucleu, erau cele cinci ateliere de creaţie de pe Neagoe Vodă. Acolo a fost o clădire părăsită care s-a recondiţionat şi s-au construit atelierele ce aparţin UAP. Apoi s-au mai construit vreo zece ateliere pe strada Mioriţei. Având ateliere, aveam şi unde să invităm artişti. S-a creat şi dezvoltat o mişcare artistică.
Înainte!: – Cine a fost alături de dumneavoastră în primele momente?
Ilie Boca: – Criticul de artă Ion Frunzeti, originar din Târgu Ocna. Galeriile de artă poartă de aceea numele său. Era poet, vorbitor de cinci limbi străine, un intelectual de clasă. Apoi alături au venit artişti importanţi, George Zărnescu, Mihai Chiuaru. Au fost momente pe vremea lui Ceauşescu când nu se mai primeau membri noi şi ajunsesem în postura să avem trei membri. Atunci eram în pericol de desfiinţare, dar am rezistat.
Înainte!: – Cum e filiala azi?
Ilie Boca: – Azi e bine, sunt tineri, se organizează activităţi, filiala este vie, activă şi puternică. Am sărbatorit 40 de ani de la înfiinţare. Acum filiala are 70 de membri.
Înainte!: - Secţia de pictura cum aţi înfiinţat-o?
Ilie Boca: – Dupa 1990 a fost Universitatea „Mihai Eminescu” de la Iaşi care avea mai multe secţii. Am vorbit cu rectorul şi am înfiinţat o secţie de Arte Frumoase. Tamara Antal, Marius Crăiţă, Dorel Făcăuaru, Geanina Ivu, Dumitru Macovei, Doina Munteanu, Adrian Paiu şi mulţi alţii sunt foşti studenţi de-ai mei. Am fost pe cale să înfiinţăm în cadrul Universităţii Bacău o secţie de arte, aveam toate actele pregătite, dar rectorul de la acea vreme, Tiberiu Căliman, a decedat şi a picat totul. Bacăul trebuie să aibă învăţământ artistic, nu numai pictură. Ar fi o sursă să se dezvolte o industrie de suveniruri, ateliere de ceramică. Se poate studia în domenii diverse precum foto, operatori, imagine, scenografie, design, care să ajute producerea unor mărfuri de calitate, nu după ureche aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori.
Înainte!: – Cum vedeţi calitatea actului artistic acum?
Ilie Boca: – Deoarece sunt artişti profesionişti foarte buni, cu studii de specialitate, actul artistic este în consecinţă. La Bacău e o filială puternică, sunt expoziţii, galerii destul de multe şi artişti talentaţi.
Înainte!: – Mai sunt tinerii interesaţi de artă?
Ilie Boca: – Sunt. Când am avut institutul acesta la Bacău aveam cereri de peste tot, doritori, chiar dacă nu erau cele mai bune condiţii legate de spaţiul de studiu.
Înainte!: – Când aţi luat pensula în mână prima dată?
Ilie Boca: – Când am început liceul de artă. Pictam instinctual şi până atunci, din clasa întâi. Aveam un învăţător care ne-a pus să desenăm pe coperta caietului vulpea care fură găini. Am desenat-o şi apoi am fost pus să o desenez pe tablă. I-a plăcut. Practic, eu mă jucam atunci. Au vrut atunci colegii să le desenez şi lor. Mă mai jucam acasă cu cărbunele din sobă, pe o hârtie, sau modelam din lut. Îmi amintesc cum, tot din lut făceam şi pocnitori. Erau şi cartuşe pe atunci după război. Cu lut şi cu cartuşe făceam pocnitori. Astea la mine erau începuturile modelajului. (râde)
Înainte!: – Ce urmăriţi în primul rând la un pictor?
Ilie Boca: – Cât poate să-şi însuşească şi să se îmbogăţească pe sine. Un pictor trebuie să facă ceva care să poartă numele său, să îl definească şi să ajungă la creaţie şi la originalitate.
Înainte!: – Ilie Boca a fost înzestrat nativ cu talent?
Ilie Boca: – Nativ, da! Altfel nu se poate! M-am născut cu talent şi apoi l-am cultivat. Sunt unii care desenează foarte bine, dar sec. Nu transmit nimic cu desenul lor. Pot face corect o maşină sau orice altceva. Este un executor tehnic bun. Dar sec. Pe mine mă interesează la un pictor partea de creaţie. Partea de a se creea pe sine. Să se ajungă la o formulă să se vadă că eşti «tu», că ai particularirarea ta ca artist, stilul tău. Să nu semnezi tabloul şi lumea să te recunoască. Asta este important! Partea de creativitate, nu doar manualitatea sau dexteritatea.
Înainte!: – Dacă aţi avea 14 ani la ce liceu aţi merge?
Ilie Boca: – Clar, tot la unul de pictură! O viaţă am slujit pictura! N-am cum să-mi doresc că fac altceva.
Înainte!: – Pictaţi zilnic?
Ilie Boca: – Da, măcar o linie! Nicio zi fără o linie. Merg sus în atelierul meu şi mereu pictez.
Înainte!: – Unde expuneţi acum?
Ilie Boca: – La muzeul de artă din Timişoara cu o expoziţie personală. În rest mai am lucrări la Iaşi, la Palatul Unirii cu artişti din toată ţara.
Biografie
Nascut în 1937 în comuna Botoşana, judeţul Suceava.
Studii: Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, Bucureşti – promoţia 1967.
Premii: 1984 Premiul Caravaggio – Roma; 1989 Premiul pentru pictură al U.A.P., România; 1990 Premiul II la Bienala Euro-Asia, Ankara; 1992 Marele premiu al Ministerului Culturii din România la Saloanele Moldovei, Bacău – Chişinău; 1997 Marele premiu al bienalei Lascar Vorel, Piatra Neamţ; 1999 Marele premiu “George Apostu”, Bacău; 1999 Premiul celei de a III-a ediţii a expoziţiei internationale de artă plastică contemporană, Ceske Budejovice, Cehia; 2003 Marele premiu al U.A.P. România. A fot prezent la majoritatea expoziţiilor naţionale şi judeţene, dar a avut şi prezente notabile în expoziţii internaţionale organizate la Haga, Varşovia, Lisabona, Praga, Bratislava şi Berlin. Operele sale se regăsesc în muzee şi colecţii private din România dar şi din străinatate. (a consemnat Olimpia FILIP)
CITAT
“În faţa picturii lui Ilie Boca nu-ţi pui întrebări asupra maeştrilor pe care i-a avut, nu doreşti să cunoşti etapele formării sale. Ele există cu siguranţă, dar, în acelaşi timp, Boca pare a fi aşa dintotdeauna. Modul în care aşterne culoarea pe diferitele materiale face ca gestul său să fie unic. ~n ani, motivele au variat, dar structura limbajului său a fost întotdeauna de o mare coerentă. Pictura lui reflectă o stare, un cumul misterios de simboluri, este miracolul adus în faţa noastră, purtând cu ea sinceritatea şi bucuria expresiei” (Maria Magdalena Crişan)
