Google+

Reportaj din spatele porţilor de fier îngheţate. Delicvent din Centrul Educativ de la Tg Ocna: “Seara, mă duc în baie şi mă rog la Dumnezeu, pe ascuns. Ca să nu râdă băieţii de mine!”

Gabriel copil de la centrul educativ TGg OcnaAu furat şi au tâlhărit de la cele mai fragede vârste. Au familii destrămate şi nicio rudă nu şi-a asumat răspunderea educării lor. Majoritatea recunosc că au stat mult pe străzi şi prin canale, iar în cele mai multe situaţii unul dintre părinţi este, la rândul lui, fost sau actual deţinut.

Statisticile arată că mai bine de 80 la sută dintre tinerii aflaţi la Centrul Educativ de la Tg Ocna, adică fosta Şcoală de Corecţie de pe vremea regimului comunist, provin din familii destrămate, unde cel puţin un părinte a făcut puşcărie. Aceleaşi statistici mai arată că jumătate dintre tinerii dintr-un astfel de Centru sunt romi. Toţi au fost condamnaţi de Instanţe pentru furt sau tâlhării. Nimeni pentru crime sau violuri.

În Centrul Educativ de la Târgu Ocna, din judeţul Bacău, 60 de delicvenţi cu vârste între 14 şi 18 ani îşi ispăşesc pedeapsa. Majoritatea au ajuns acolo în jurul vârstei de 14 ani şi vor pleca acasă când devin majori. “Dacă aş împărţi harta României în două, printr-o linie trasată de sus şi până jos, am observa că toate judeţele ţării din dreapta liniei sunt la noi. Deci minorii care au comis furturi şi tâlhării din 22 de judeţe ale ţării aflate în partea de nord-est şi sud-est sunt aduşi în Centrul nostru. Restul, la Buziaş”, a explicat Cezar Mărcuţă, directorul Centrului Educativ de la Târgu Ocna. Minorii sunt cazaţi în două pavilioane, a câte şase camere fiecare.

Centrul Educativ nu lasă semne pe cazier

Cei 60 de minori de la Centrul Educativ din Târgu Ocna urmează cursurile Şcolii nr. 7 din localitate. Pe diplomele lor de absolvire nu se menţionează faptul că tinerii absolvă cursurile într-un regim special, de semidetenţie. „Pur şi simplu, conform diplomei lor, ei sunt absolvenţi ai Şcolii nr. 7 din Târgu Ocna şi atât. Punct. Nu scrie nicăieri că Şcoala nr. 7 aparţine unui Centru Educativ”, a mai explicat directorul Mărcuţă. În plus, pedeapsa stabilită de Instanţă într-un centru educativ nu rămâne în cazierul persoanei respective.

„Copiii parcurg toate disciplinele ca orice elev din România, doar că numărul de ore este uşor redus. Un fel de învăţământ special”, a explicat Nicoleta Triandafil, purtător de cuvânt al Centrului Educativ din Târgu Ocna.

La şcoala pentru delicvenţi din Târgu Ocna există o două clase de învăţământ primar care poartă denumirea de „clasa I-IV”. Aici sunt înscrişi delicvenţii care nu cunosc cititul, scrisul şi socotitul. După ce îşi însuşesc aceste noţiuni, tinerii vor promova în clasa a V-a.

Dacă Şcoala nr. 7 se află în incinta Centrului Educativ, liceul se află la aproximativ trei kilometri distanţă, spre centrul oraşului. Drumul spre liceu îl parcurg tinerii singuri, neînsoţiţi de educatori, însă, nu oricine beneficiază de acest „tratament”. „Se întocmeşte o comisie şi se stabileşte dacă tinerii prezintă încredere să îi lăsăm să meargă singuri la liceu. Din cinci cereri aprobăm în jur de două. Sunt nişte criterii foarte exacte de care noi trebuie să ţinem cont. După terminarea orelor de curs ei trebuie obligatoriu să se întoarcă în Centrul Educativ, singuri şi de bunăvoie. Doamne-fereşte să fugă careva”, a mai afirmat directorul Mărcuţă.

După terminarea programului, minorii de la Târgu Ocna au tot felul de programe terapeutice şi activităţi recreative. „Este vorba despre cursuri de informatică, sport, pictură, sculptură, olărit, dar şi programe în care învaţă noţiuni despre educaţia civică, educaţie pentru sănătate sau pentru viaţa de familie. Cei cu adevărat merituoşi beneficiază de tabere în timpul vacanţelor”, a afirmat Nicoleta Triandafil, purtător de cuvânt. Produsele făcute de minori în atelierele proprii, adică oale de lut, mărţişoare, statuete, măşti, sunt scoase la vânzare şi din banii încasaţi 60 % revin Centrului Educativ iar 40% sunt la dispoziţia minorului delicvent. Din acest ultim procent doar o parte pot fi cheltuiţi în timpul şederii în Centru, iar diferenţa o primesc în momentul eliberării.

„Când băieţii se încaieră, eu fac tot posibilul să îi împac”

Gabriel are 17 ani şi s-a născut în satul Livezi, o localitate aflată pe şoseaua care leagă oraşele Bacău de Oneşti. De un an, casa lui este Centrul Educativ din Târgu Ocna, adică fosta Şcoală de Corecţie din perioada comunistă.

La vârsta de 16 ani, împreună cu alţi doi băieţi cu câţiva ani mai mari decât el, Gabriel a spart o casă din satul lui. Era convins că nu va afla nimeni, deoarece proprietarii erau plecaţi în străinătate. A luat ce a găsit în magazie, adică şurubelniţe, şuruburi, şi alte câteva scule folosite în construcţii. Cel mai valoros obiect era o bormaşină. Îi promisese un taximetrist că i-o va cumpăra. Recunoaşte că nu era la prima spargere de locuinţe, dar atunci a fost găsit după amprente. Instanţa Judecătoriei din Oneşti a decis că merită să stea până la 18 ani într-un astfel de Centru.

De mama sa nu mai ştie nimic de când era de câţiva ani. Spune că este plecată în Belgia, la muncă. Tatăl său bea mai mereu şi, de multe ori, l-a scos afară pe uşă. Atunci, Gabriel se aciua pe unde putea. În podul casei, în pivnţă, pe la vecini sau, vara, prin căpiţele cu fân.

Deşi are 17 ani, băiatul este elev în clasa a VI-a, la Şcoala nr. 7 din Târgu Ocna. Recunoaşte că, dintre toate materiile pe care le învaţă la şcoală, Româna şi Religia sunt preferatele sale.

În vara anului trecut a plecat într-o tabără cu profil moral-religios. Atunci – susţine el – l-a descoperit pe Dumnezeu. În plus, a început să citească Biblia şi nu trece nicio zi până nu parcurge măcar două pagini. Susţine că cel mai mult i-a plăcut acea parte în care Dumnezeu a făcut Pământul, adică Geneza. „Eu consider că de la acea tabără am început să mă schimb. Am învăţat să fiu cuminte. Băieţii din cameră râd de mine şi de aceea seara mă închin în baie. Vreau să nu fiu văzut de nimeni. Mereu îi cer lui Dumnezeu să fiu sănătos şi să am o minte mai bună”, a afirmat Gabriel.

El a mai adăugat că, de când citeşte Biblia, a ajuns să fie cel care dezamorsează toate conflictele din cameră. „Când băieţii se încaieră, eu fac tot posibilul să îi împac”, a mai afirmat băiatul.

Penitenciarul va deveni Centru de Detenţie 

Fostul Penitenciar de minori şi tineri din Bacău va deveni în următoarea perioadă Centru de Detenţie, în baza unei Hotărâri de Guvern, care nu a fost încă emisă.

Principala deosebire dintre Centrul Educativ şi Centrul de Detenţie este aceea că în Centrul de Detenţie persoanele stau sub pază şi supraveghere, iar la Centrul Educativ, minorii sunt supravegheaţi de educatori. În plus, Centrul de Detenţie are un regim de Penitenciar, adică pedeapsa va rămâne definitiv în cazier. Aici sunt aduşi minorii şi tinerii care comit infracţiuni grave, care sunt pedepsite cu detenţia peste trei ani. Într-un Centru Educativ sunt aduşi minori care primesc pedepse mai mici de trei ani.

Statisticile indică faptul că mai mult de jumătate dintre cei care ajung într-un Centru Educativ, mai târziu pot fi găsiţi  într-un Centru de Detenţie sau, mai mult, în închisori de maximă siguranţă.

Norma de hrană pentru un deţinut este de aproximativ 6 lei pe zi şi aceasta variază în funcţie de starea de sănătate şi vârstă, în timp ce norma de hrană pentru un minor de la Centrul Educativ este fixă la 6,63 lei. La Centrul de Detenţie din Bacău sunt încarceraţi 800 de deţinuţi (femei, tineri şi minori). Ei sunt cazaţi în 150 de camere, situate în trei pavilioane.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Personalizari textile

Ora exacta Romania