Etimologia cuvântului Bacău, ce dă numele oraşului şi judeţului, este incertă.
Lingviştii apreciază că pot fi mai multe posibilităţi: numele unui conducător local Bako, de la bobiţele de strugure (bacă) sau chiar de la zeul Bachus.
Marele istoric Nicolae Iorga este de părere ca denumirea Bacău derivă de la slavul bâc = zimbru, bour, taur, ceea ce denotă ca în zonă au existat păduri întinse în care trăiau turme de zimbri.
Conform Wikipedia, mareşalul Antonescu a ordonat românizarea denumirii localităţilor din România, context în care urma să se schimbe denumirea oraşului Bacău, care era considerată ca fiind de sorginte maghiară (Bákó), cu una românească, Gura Bistriţei.
În arhivele Vaticanului, Bacăul apare sub denumirea latină Bacovia, sau Ad Bacum. În documentele străine el mai apare şi sub formele Bacova ori Bacow.
Prima menţionare a oraşului Bacău pe un act oficial datează din anul 1399.